Cu capul în nori

Oare cum se numeste sentimentul acela care te ravaseste, care iti intoarce stomacul pe dos, care iti ridica parul de pe maini si care iti opreste respirata .
Acel sentiment care il ai cand realizezi ca esti sau ai fost una din ultimele persoane care vede pe live o trupa prefera, care asculta pentru ultima data piesa favorita.O piesa care te descrie,pe care o simti cu adevarat, care iti stoarce sufletul de ce poate el da mai mult,care iti aduce amintiri pretuite si poate uitate in monotonia zilei prezente.
Cum poate fi descris pe intelesul lumii acel sentiment de tristete si in acelasi timp de euforie, de fericire a momentelor trecute , de cuget si regret, de frica si curaj, care il ai in momentul realizarii ca o trupa a fost si nu mai e?
Si ca desi ai piesa in capul tau dimineata cand iti deschizi ochii si noapte cand ti inchizi.Pe care o canti, o respiri, o simti sa sti ca nu o vei mai simti, nu o vei mai respira si nu o vei mai canta la unison deoarece nu va mai fi niciodata cantata live.
Sunt multe lucruri urate pe acest pamant si egoismul,gelozia si zgarcenia is unele din cele mai mari.
Te simti jefuit de amintiri si placeri pentru care ti-ai fi dat sufletul la un moment dat.

Pentru toate trupele care au fost, au cantat si nu vor mai canta vreodata.