Cu capul în nori

M-am nascut intr-o perioada care nu imi era destinata. Si e un adevar care se aplica mai mult sau mai putin oricui.
Simt ca in interiorul meu traieste un suflet batran,dar nu batran ca in obosit ci batran ca in faptul ca ma simt depasit de vremurile in care traim.
Nu apartin acestei generatii.Am venit prea tarziu pe lumea asta.Cu 30 de ani prea tarziu.Fiindca de fiecare data cand imi inchid ochii,si uit de dezgustatoarea societate in care traiesc,si majoritatea oamenilor care o populeaza,cand inchid ochii tot ce vad e o utopie perfecta la suprafata cu toate inhibitile si in acelasi timp farmecul anilor 60.Cu cultura acelui deceniu,cu oamenii care inca mai credeau catusi de putin in onoare,in cuvinte aruncate in adierea vantului care cadeau pe pamanat secunda urmatoare fiindca erau acompaniate de greutate, intr-o altfel de personalitate,mai ferma,mai puternica.Erau oameni care inca mai aveau acea putere a individualului care este infinit mai slaba in ziua de azi. Erau oameni in care iti puteai arunca respectul fara frica ca ei ti-l vor fura.
Doresc ca de acest craciun mosul sa ma duca inapoi in timpul meu, in care chiar ma simt, si sa nu ma mai simt ca un bosorog de 50-60 de ani pe dinauntru cu nostalgia unui trecut pe care il simt desi nu l-am trait.

Exista undeva in lumea aceasta, carti care sunt cam morocanoase cand dai sa le rascolesti paginile. Care cateodata mai musca un deget de ciuda, mai zgarie o unghie,iti mai scuipa o pagina in fata ca nu te-ai purat frumos cu ele.
Dar nu se gandesc aceste carti morocanoase ca morocanimea e doar o stare de suflet pe care si-o pot schimba si singure.
Nu au nevoie de cineva sa le mangaie cotoarele,sa le scarpine paginile sau sa le sopteasca cuvintele dragi scrise pe ele.
Asa ca o carte morocanoasa va ramane morocanoasa cat timp va dori ea, ca cititorului nu prea pare sa ii pese si cartulia e prea incapatanata sa se schimbe de la ea.

Si marmota si-o tot ia peste bot zilele astea ca a venit primavara la Cluj.

Viata vine in multe culori si arome. Unele mai dulci si viu colorate. Altele mai amare si gri pircalite.Unele vieti se invart in cercuri beti de ameteala fara nici un tel in timp ce altele au mari ambitii si visuri.

Si asa a ajung omul sa se imparta intre aceste extreme.

In timp ce unii oameni parca se nasc sa moara ca doar asa au fost educati din mosi stramosi alti oameni se nasc sa traiasca.

Exista pe lumea asta o mare categorie de oameni.Oameni inteligenti,oameni curajosi,oameni pasionali s.a.m.d. . Si sa nu uitam de oamenii prosti,oamenii lasi si oamenii negrii ca doar si ei exista.

Asta nu inseamna ca omul prost nu e tot om. Doar atata ca omul prost o fi el prost dar poate se bucura mai mult de viata decat omul inteligent care ar putea fi nihilist,ateu sau cum s-ar mai fi numi radiera care sterge din culorile vietii. Doar fiindca exista extreme nu inseamna ca extrema A e limita la infinit spre o viata buna si extrema B e limita la infinit spre o viata rea.

Ghandi spusese odata ca e irelevant ce faci in viata dar e foarte important sa o faci.Interpretarea vine la nivel personal pentru fiecare.

Si asa a venit viata pe pamant,aleatoriu sau datorita cuiva mult mai mare decat noi, cu o barba mare alba,si batran saracu de vreo 6 mii de ani..sau 13.5 miliarde,depinde daca esti omu religios sau omu sceptic.

Si printre extremele oamenilor care se nasc sa moara si oamenilor care se nasc sa faca lucruri marete ne aflam si noi. X si Y, domnul si doamna Pop, sau Smith sau cum vrei sa ii zici. Nascuti niste canvase albe suntem pictorii propriei vieti.Si noi avem pensula in mana dreapta(sau stanga depinde ce-ti place mai mult), si o acuarela extrem de diversa din care sa alegem. Si se mai intampla cateodata in viata ca sa mai imprumutam acuarele de la vecinii pe care ii intalnim pe drum.

Si unii din acesti vecini chiar au niste acuarele foarte frumoase si interesante, intre timp ce altii au doar doua care e alb si negru. Nu zic ca e rau sa vezi alb-negru cateodata. Fiecare cu toalele lui.

Si deja folosesc cuvantul "si" prea mult si ma dor ochii de la cat de des vad acest "si" dar din pacate "si-ul"ramane.Si ca totii oamenii unii au simtul artistic mai dezvoltat ca altii si poate de aceea domnul Pop are o viata prost colorata, cu linii strambe si culori urate in timp ce doamna Pop e una din acele persoane pe care le vezi odata si iti raman in cap pentru totdeauna.

Asa am ajuns la concluzia ca nu toti meritam ceea ce avem. Desi a descrie un om in cateva cuvinte e un pas scurt de idiotenie actiunile pe care le desfasoara in timpul petrecut alaturi de tine nu iti lasa alta optiune. Si la punctul prin care nu toti oamenii merita ceea ce au sunt unii, speciali care merita ceea ce nu au.

Viata e o domnisoara foarte incorecta,foarte fitoasa si foarte cruda.Insa ca orice lucru crud trebuie doar sa sti cum sa il prepari sa fie mai putin crud si mai mult gustos.

Asa ca gandinduma la ce am realizat in cei 21 de ani pe acest pamant, si ce fel de persoane amare sau dulci,monocromatice sau invers am intalnit, cu ce i-am influentat spre bine sau spre rau am realizat ca am petrecut 21 de ani furand din aerul oamenilor care nu au dar merita. Si desi societatea arunca peste tine multe multe paturi sa iti tina cald ajungi a realiza la un momentdat ca paturile alea nu sunt acolo pentru a-ti tine cald ci sunt acolo pe post de lanturi.

Si aicea intra,tiptil tiptil,sireata ca intotdeauna, ipocrizia sau cum so fi numi ea.Societatea cat de rea sau buna ar fi ea simt ca e doar o inchisoare a sufletului din care suntem prea comozi pentru a evada. Asa ca lasam monotonia zilei de maine,culorile sterse ale altora sa ne atinga. Si daca nu avem acuarelele bune si puternice ajungem a deveni ca ei.

Asa ca respectul meu pentru oamenii infinit mai rari pe zi ce trece care sunt infinit mai interesanti si care intotdeauna iau viata cu o lingurita de zahar sa fie mai dulce si sa o poata indulci pe a altora.Oameni pasionali,oameni care parca te lovesc cu un bolovan in cap si te fac sa iti schimbi cursul pe care se indreapta barcuta ta, oameni care pur si simplu te fac sa te simti ceva mai complet,ceva mai dorit si ceva mai iubit, sau doar oameni care se afla acolo pentru tine ca un umar pentru capsor pe care poti plange fara ca ei a te judeca.

Respectul meu pentru aceste rosii stricate ale societatii asa cum unii vor sa ii vada. Dar eu in schimb vad portocale intr-o livada de mere,coapte necoapte cum vrea imaginatia ta sa le descrie.

Nu stiu despre restul lumii dar eu cu o seara inainte am avut onoarea sa ma simt ca acele fetite fanatice care lesinau in fata idolilor lor.Si pot sa zic ca vad de ce le place sa faca asta constant.
Am fost la un concert al extraordinarei Ada Milea,probabil singura artista din Romania pe care s-ar merita sa platesti ca sa o asculti.
Cum a zic cineva...are o carisma cat 10 persoane, si chiar stie crea o atmosfera memorabila, una din acele memorii pe care vrei sa le pui in sertarul tau special si sa nu le uiti niciodata.
Si desi nu aveai loc sa respiri in local, dupa prima coarda de chitara,primul sunet al vocii ei parca eram doar eu si ea(si parca imi scuipa silabele pe fatuca mea draga).
E o persoana foarte memorabila care stie cum sa iti unga sufletu si sa te scarpine in directia potrivita.
Repede sa inchid sertaru cu amintiri ca ies afara toate!.

Aveam un argument destul de inflacarat chiar de curand cu Marmota. Incercam a ne decide in ce anotimp ne aflam.
Ceasul meu cu 4 degete arata primavara. Ca doar primavara infloreste in sufletelul meu.
Insa Marmota cea sceptica orbita de calendar o tine una si buna cu a ei ca e iarna, ca tre sa vina mosu.
Eu zic ca mosu nu are nevoie de o ocazie speciala sa treaca peaicea. Usa ii e tot timpul deschisa.Ca doar mosul e bautor de bere profesionist. Si orice bun cunoscator e intotdeauna binevenit,cu sau fara cadouri(Cu de preferat).
Eu sunt de impresia ca Marmotei ii e ciuda ca a lucrat overtime toata vara si toamna sa isi pregateasca micutul ei barlog cu provizii pentru iarna. Si ete na a c-am luat teapa.
Ca mari industrialisti erau de parere ca Iarna e o perioada in care productivitatea scade asa ca au decis sa o stearga de pe calendar.
Nu pot zice ca sunt fericit sau trist ca chiar imi era lene sa ma var in vizuina mea si sa hibernez pentru 3-4 luni.Asa macar am 3-4 luni in plus la scurta mea viata.
Macar e bun si capitalismul asta la ceva.

Cineva ma întrebat săptămâna trecută ce aş face cu un milion de dolari. Pentru mine răspunsul este simplu.Nimica.Niciodată nu am fost de mentalitatea ca banii aduc fericirea. Banii,ce fac câteodată este să lumineze drumul spre fericire.Cu un milion de dolari chiar nu aş avea ce face. As lua poate o mie-două şi restul l-aş da la marmotă că şi aşa se tot plânge că nu e plătită destul.
Parcă viaţa e ceva mai viu colorată şi parcă lucrurile care le dobândeşti tind să valoreze mai mult atuncea când eşti sărac sau nu-bogat.

Viaţa începe a semăna cu un mix de dealuri si văi, nu că nu a existat persoana înaintea mea sa zică asta, dar ca tot românu până nu vede nu crede. Şi aşa încercând pe pielea proprie o serie de chestii îţi dai seama defapt cât de întortocheată poate fi aceasta viaţă.
Şi aş putea spune cu certitudine că unul din cele mai mari,mai nasoale şi mai negre dealuri a fost trecut şi acuma dau fuga cu...fugiţii la vale in jos de câteva luni bune.
Şi lecţia învăţata care sigur mi-o voi aduce aminte e că prost am fost si prost am rămas. Dar o nuanţă mai deschisă de prost cu mai puţine de pierdut şi mai multe de câştigat.
Aşa că îmi arunc iarăşi căpşoru în norii roz de vată de zahăr şi beau până în răsăritul zilei de mâine cu marmota cea buclucaşă.