miercuri, 15 decembrie 2010
Viata vine in multe culori si arome. Unele mai dulci si viu colorate. Altele mai amare si gri pircalite.Unele vieti se invart in cercuri beti de ameteala fara nici un tel in timp ce altele au mari ambitii si visuri.
Si asa a ajung omul sa se imparta intre aceste extreme.
In timp ce unii oameni parca se nasc sa moara ca doar asa au fost educati din mosi stramosi alti oameni se nasc sa traiasca.
Exista pe lumea asta o mare categorie de oameni.Oameni inteligenti,oameni curajosi,oameni pasionali s.a.m.d. . Si sa nu uitam de oamenii prosti,oamenii lasi si oamenii negrii ca doar si ei exista.
Asta nu inseamna ca omul prost nu e tot om. Doar atata ca omul prost o fi el prost dar poate se bucura mai mult de viata decat omul inteligent care ar putea fi nihilist,ateu sau cum s-ar mai fi numi radiera care sterge din culorile vietii. Doar fiindca exista extreme nu inseamna ca extrema A e limita la infinit spre o viata buna si extrema B e limita la infinit spre o viata rea.
Ghandi spusese odata ca e irelevant ce faci in viata dar e foarte important sa o faci.Interpretarea vine la nivel personal pentru fiecare.
Si asa a venit viata pe pamant,aleatoriu sau datorita cuiva mult mai mare decat noi, cu o barba mare alba,si batran saracu de vreo 6 mii de ani..sau 13.5 miliarde,depinde daca esti omu religios sau omu sceptic.
Si printre extremele oamenilor care se nasc sa moara si oamenilor care se nasc sa faca lucruri marete ne aflam si noi. X si Y, domnul si doamna Pop, sau Smith sau cum vrei sa ii zici. Nascuti niste canvase albe suntem pictorii propriei vieti.Si noi avem pensula in mana dreapta(sau stanga depinde ce-ti place mai mult), si o acuarela extrem de diversa din care sa alegem. Si se mai intampla cateodata in viata ca sa mai imprumutam acuarele de la vecinii pe care ii intalnim pe drum.
Si unii din acesti vecini chiar au niste acuarele foarte frumoase si interesante, intre timp ce altii au doar doua care e alb si negru. Nu zic ca e rau sa vezi alb-negru cateodata. Fiecare cu toalele lui.
Si deja folosesc cuvantul "si" prea mult si ma dor ochii de la cat de des vad acest "si" dar din pacate "si-ul"ramane.Si ca totii oamenii unii au simtul artistic mai dezvoltat ca altii si poate de aceea domnul Pop are o viata prost colorata, cu linii strambe si culori urate in timp ce doamna Pop e una din acele persoane pe care le vezi odata si iti raman in cap pentru totdeauna.
Asa am ajuns la concluzia ca nu toti meritam ceea ce avem. Desi a descrie un om in cateva cuvinte e un pas scurt de idiotenie actiunile pe care le desfasoara in timpul petrecut alaturi de tine nu iti lasa alta optiune. Si la punctul prin care nu toti oamenii merita ceea ce au sunt unii, speciali care merita ceea ce nu au.
Viata e o domnisoara foarte incorecta,foarte fitoasa si foarte cruda.Insa ca orice lucru crud trebuie doar sa sti cum sa il prepari sa fie mai putin crud si mai mult gustos.
Asa ca gandinduma la ce am realizat in cei 21 de ani pe acest pamant, si ce fel de persoane amare sau dulci,monocromatice sau invers am intalnit, cu ce i-am influentat spre bine sau spre rau am realizat ca am petrecut 21 de ani furand din aerul oamenilor care nu au dar merita. Si desi societatea arunca peste tine multe multe paturi sa iti tina cald ajungi a realiza la un momentdat ca paturile alea nu sunt acolo pentru a-ti tine cald ci sunt acolo pe post de lanturi.
Si aicea intra,tiptil tiptil,sireata ca intotdeauna, ipocrizia sau cum so fi numi ea.Societatea cat de rea sau buna ar fi ea simt ca e doar o inchisoare a sufletului din care suntem prea comozi pentru a evada. Asa ca lasam monotonia zilei de maine,culorile sterse ale altora sa ne atinga. Si daca nu avem acuarelele bune si puternice ajungem a deveni ca ei.
Asa ca respectul meu pentru oamenii infinit mai rari pe zi ce trece care sunt infinit mai interesanti si care intotdeauna iau viata cu o lingurita de zahar sa fie mai dulce si sa o poata indulci pe a altora.Oameni pasionali,oameni care parca te lovesc cu un bolovan in cap si te fac sa iti schimbi cursul pe care se indreapta barcuta ta, oameni care pur si simplu te fac sa te simti ceva mai complet,ceva mai dorit si ceva mai iubit, sau doar oameni care se afla acolo pentru tine ca un umar pentru capsor pe care poti plange fara ca ei a te judeca.
Respectul meu pentru aceste rosii stricate ale societatii asa cum unii vor sa ii vada. Dar eu in schimb vad portocale intr-o livada de mere,coapte necoapte cum vrea imaginatia ta sa le descrie.
