Cu capul în nori

Traia odata pe pamant un cerc vicios cu numele de Cerc Vicios. Si acest Cerc Vicios era o persoana interesant de malefica. Si contrar faptului ca era un cerc te invarteai foarte greu in jurul ei.
De ce era interesant de malefic acest Cerc Vicios te intrebi? E simplu. Asa a fost crescut de semenii lui. Si asa a crescut in cartierul lui de hartie roz colorata plin de cercuri vicioase.Nu ca era alta familie de Cercuri Vicioase in acel oras dar era un anturaj asa mai intunecat.
Pe langa toate astea era in natura familiei de Cercuri Vicioase sa fie malefici, asa ca sub toate invataturile vicioase de o viata mai era si a doua natura a Cercului Vicios.
Acest Cerc Vicios a avut multe sanse sa se indrepte. Sa se faca o linie lunga, tantosa..dreapta. Insa a preferat sa ramana un Cerc, vicios pe deasupra, in jurul caruia te invarteai foarte greu.
Ca orice linie, cerc,trapez sau patrat exista lucruri in lumea lor plina de cerneala, carbune si hartii ceva pentru care merita sa iti schimbi obiceiurile.
Asa intr-o zi, nu cu foarte mult diferita de aceasta( plina de zapada uda si nori deloc pufosi) acest Cerc Vicios a fost izbit de un perete foarte ud, foarte rece si foarte plin de mizerie. Era un perete de hartie menit sa trezeasca la realitate formele geometrice care au luat-o pe cai gresite.Insa la contactul cu acest Cerc Vicios peretele de hartie s-a facut din ud, foarte rece si foarte plin de mizerie un perete foarte uscat,destul de calduros si curat.Atat Cercul Vicios cat si peretele de hartie erau perplexati de ce s-a intamplat. Peretele pe o parte nu mai era de folos pentru ce a fost creat pe dealta era un perete foarte frumos si imbratisabil si Cercul Vicios, malefic, rau si diabolic a realizat un adevar crunt, un adevar demn sa se schimbe pentru. Acel adevar ca desi era un cerc in jurul caruia te invarteai greu era un cerc marinimos fara consent.Te frecai de el si toate mizerile grijile si lucrurile murdare si reci in general se stergeau. Singura amintire de aceste sentimente griji si lucruri era o mica pata ramasa pe acest Cerc Vicios, care incet dar sigur lua o culoare gri de la fiecare persoana care incerca sa se invarta pe langa circumferinta lui greu de inconjurat.
Si asa a ajuns Cercul Vicios sa isi schimbe obiceiurile interesant de malefice. Din cauza unui amart de perete trazitor la realitate care desi pare sa isi fi facut treaba, cercul a ramas la fel de visator, insa visa doar lucruri pufoase si frumoase.

Oare cum se numeste sentimentul acela care te ravaseste, care iti intoarce stomacul pe dos, care iti ridica parul de pe maini si care iti opreste respirata .
Acel sentiment care il ai cand realizezi ca esti sau ai fost una din ultimele persoane care vede pe live o trupa prefera, care asculta pentru ultima data piesa favorita.O piesa care te descrie,pe care o simti cu adevarat, care iti stoarce sufletul de ce poate el da mai mult,care iti aduce amintiri pretuite si poate uitate in monotonia zilei prezente.
Cum poate fi descris pe intelesul lumii acel sentiment de tristete si in acelasi timp de euforie, de fericire a momentelor trecute , de cuget si regret, de frica si curaj, care il ai in momentul realizarii ca o trupa a fost si nu mai e?
Si ca desi ai piesa in capul tau dimineata cand iti deschizi ochii si noapte cand ti inchizi.Pe care o canti, o respiri, o simti sa sti ca nu o vei mai simti, nu o vei mai respira si nu o vei mai canta la unison deoarece nu va mai fi niciodata cantata live.
Sunt multe lucruri urate pe acest pamant si egoismul,gelozia si zgarcenia is unele din cele mai mari.
Te simti jefuit de amintiri si placeri pentru care ti-ai fi dat sufletul la un moment dat.

Pentru toate trupele care au fost, au cantat si nu vor mai canta vreodata.

Am un adidas negru,gingas,negru care sta intr-un colt mai frumos luminat al vizuinei.
Si aceast adidas este locuinta familiei Postacle.
I-am luat asa mari exact pentru acest scop, deoarece familia Postacle e o familie numeroasa.
Domnul Postacle, mandru lucrator la Ape,doamna Postacle casnica getbeget, si cei 3 copii ai familiei.Firicel,mezinul, un dracusor in toata firea face ravagii in intreg adidasul.Cocom fratele cel mare e omul casei cand domnul Postacle e la lucru,el ocupanduse de familie,reparand tevi sparte si chituind peretii darapanati de Firicel. Domnisoara din mijloc e printesa familiei. I-au spus Sira ca seamana cu un siret. Subtirica, cu fire lungi in cap, Sira e rasfatata familiei.
Familia Postacle obisnuia sa locuiasca intr-un slap urat,albastru,urat.
Insa domnul Postacle fiind un muncitor avid, cu niste principii bine definite si o etica de invidiat a avansat in functie de la jalnicul post de ajutor de robinet la director regional de tevi.Si asa ca si cu toti oamenii plini de principii si dornici de lucru si-a putut permite pentru familia sa cea mai frumoasa casa posibila.Un adidas negru,plin de lux,cu apa calda si incalzire in talpa. Un loc demn de o familie demna de 5.
Chiar si acuma la ora asta in ziua de duminica daca asculti bine poti auzi Familia Postacle servind masa de amiaza, in acel colt mai bine luminat al vizuinei,razand de nebuniile lui Firicel,complimentando pe Sira sau laudandul pe Cocom.
O familie fericita care merita lucruri fericite.

E anotimpul dintre anotimpuri. Cel al cetei.Si e probabil anotimpul favorit al oamenilor misteriosi. Finndca acuma la colturi bine iluminate de strada dar prost vazute se mai ascunde un astfel de om misterios, cu paltonul lui lung,cu o tigara sau fara, asteptand a arunca o aura de misticism asupra persoanelor curioase care arunca cu privirea prin ceata groasa.
Sau poate acesti oameni misteriosi de la colt de strada nu sunt defapt misteriosi ci doar ascunsi sub o coperta,gri,densa,umeda,care a fost asternuta pe ei fara voia lor. Si misterele lor la prima privire clara se transforma in praf gri.Acelasi praf gri pe care oamenii gri il au pe haine si care nu se duce jos usor,ca obiceiurile batute in personalitati de altfel, poate au vreo legatura cine stie.Si asa ajungem de la oameni misteriosi la oameni gri inveliti intr-o ceata gri, cu ochii si paltonul gri si o voce si mai gri.
Dar asta nu inseamna ca toti oamenii misteriosi de la colt de strada sunt defapt oameni gri. Daca cauti atent, la miez de noapte, pe una din strazile mai pustii ale Clujului poate ai norocul de a da de un original. Un om cu o poveste misterioasa in spatele lui, care asteapta sa fie ascultata, de urechi sobre sau un pic betive,de oameni simpli sau oameni ca si el.

Ce viata frumoasa ar fi daca oamenii cu capuri mari ar inventa o usa speciala.Care atuncea cand o deschizi sa te transporte intr-o lume a "ce ar fi fost daca".
Sau poate o oglinda care ar arata adevarata natura a harciogilor.
Sau un geam pe care cand te arunci sa uiti de toate lucrurile triste care ti-au aglomerat viata in ultima vreme.
Sau poate un lipici care ar lipii un suflet frant ca sa nu se mai rupa niciodata.
Insa oamenii cu capuri mari par a fi ocupati cu lucruri irelevante nevoilor personale.Ei sunt de impresia ca un televizor mai mare si mai subtire rezolva toate problemele din lume,asa un raspuns universal.
Insa lumea e prea plina de probleme si persoanele deloc universale care le acompaniaza si pur si simplu nu se produc destule televizoare mari si subtiri.

Vreau sa cred ca exista undeva o lume complet pe dos.
O lume in care oamenii scriu cu picioarele.O lume in care e normal sa porti chiloti peste pantaloni.
O lume in care ura ar insemna iubire. In care un el si o ea s-ar la pumni in semne de afectiune.In care "nu" inseamna "da" si poate chiar si marmota era cat decat fericita.
Am aceasta dorinta arzatoare ca o astfel de lume sa existe undeva.
Plina de caini iubitori de pisici si oameni cheli plini de par si care ar fi cele mai amabile persoane pe care ai putea sa le intalnesti.
Ar fi probabil o lume onesta nu ca aceasta. O lume in care un zambet ar inseamna "te urasc din adancul sufletului" si nu zambetele false cu care suntem obisnuiti doar asa sa ne aratam dintii albi si sa facem reclama la Colgate.
Totusi o astfel de lume simt ca ar fi falimentara si periculoasa dupa standardele oamenilor ne-intorsi pe dos. Fiindca probabil oamenii si-ar gasi fericirea in lucruri imateriale si prietenii adevarati ar fi inamici de moarte.Prietenii adevarati sunt rari si pe aicea asa ca poate nu ar exista asa multi inamici de moarte insa fara cumparatori de lucruri materiale probabil ca marile firme malefice,care desigur ca in aceea lume ar fi exact opuse ar inceta a mai fi folositoare in a schimba natura umana in una egoista,marsava,zgarcita si urata.
Parca o lume pe dos ar fi mai buna. Cel putin pentru acele persoane visatoare care vad aceasta lume capitalista ca fiind cel mai oribil lucru care se putea intampla oamenilor visatori .Sau poate pentru persoanele misogine care ar fi cu siguranta fetite jucause,cu codite blonde intr-o astfel de lume.

Exista inchisori atat pentru ticalosi cat si pentru oameni buni la suflet. Pentru hoti de lucruri materiale cat si pentru cei de sentimente. Inchisori pentru criminali si inchisori pentru dobitoci.
Si se intampla destul de des sa uitam ca si noi suntem ca o inchisoare.Una mare detot care contine in ea tot felul de lucruri greu de imaginat. Unele lucruri care ne fac mandrii de noi sau altele care ne fac scarba de noi.
Dar ce uitam cel mai mult e puterea proprie de a ne exprima.
Majoritatea dintre noi ne nastem cu o limba deci logic invatam sa vorbim. Dar ce nu putem toci ci trebuie experimentat nu e exprimarea de cuvinte ci cea de sentimente.
Suntem o inchisoare a proprilor sentimente. Cu doua picioare umbland in lumea asta in fiecare se afla o epava,un submarin,un tanc,o caruta,o masina sau poate o remorca doar.
Si toate aceste vehicule in care ne tinem inchise sentimentele sunt proprile inchisori.
Insa uituci fiind uitam ca noi avem cheia la aceste usi. Si cateodata mai trebuie aerisite. Mai trebuie scoase afara sentimentele la o plimbare sa le obosim. Mai trebuie trait cateodata pe baza de instinct.
Asa ca sfatul meu pentru 2011 pentru mine si oamenii invizibili care spioneaza e un an plin de lucruri instinctive, un an condus de sentimente pe masura cat si de creier, un an plin fie el de bucurii sau anti-bucurii ,un an plin de viata.
LA MULTI ANI!