joi, 3 februarie 2011
Pisicile sunt cel mai mare mister al lumii mele.Iarna, vara, cald sau frig intotdeauna apar cand e nevoie de ele sa iti aduca aminte de ceva important sau doar de faptul ca ar trebui cateodata sa le urmezi exemplul si sa traiesti momentul.
Or fi ele mari boschetare si cersetoare, lingusitoare si smechere, dar au un suflet pur, sau noua.
Poate deaia sunt asa iubite, ca au noua fete diferite si printre acele noua una tot este pe placul persoanei pe care incearca sa o seduca.
Eu unul am o favorita in neamul de pisici misterioase. Se tot arata seara la ora mea de tigara. Are o fata de ucigasa seducatoare. Doi ochi mari si galbeni, probabil de la tot uratul care l-a vazut in lume, o burta alba si murdara probabil cum se tot taraste prin toata mizeria lasata de lume si un spate de un maro inchis, care e probabil maro de la vremea urata de afara. Si mai are o coada pufoasa rau pe care cateodata femeile de servici lenese o folosesc sa stearga praful pe balustrada.
Si aceasta pisica cu privirea malefico-seducatoare de ucigasa intotdeauna inspira idei si ganduri noi,si e acolo doar cand stie ca e nevoie de ea. In restul timpului nu am nici cea mai vaga idee prin ce colt intunecat de strada vanzand ierburi de mate se ascunde.
Tot ce stiu e ca e pisica mea boschetara pe care o vad cand am nevoie sa imi schimb mentalitatea.
Sau poate apare fiindca ii place kent-ul, fiindca defiecare data cand o caut sa ii las de mancare nu e de gasit.
Marmota isi transmite salutarile dintr-un loc cald si rade la gerul din Cluj.
