Cu capul în nori

Vara e ca o domnisoara misterioasa pe care deabia astepti sa o cunosti.O domnisoara care aduce cu sine o mie de sperante, o mie de dorinte si o mie de vise.
Si o astepti ca si cum astepti urmatoarea gura de aer,urmatorul fum de tigara sau urmatorul pahar de bere.
Si in finalul in care ajunge la tine o intampini cu un zambet larg pe fata, o inima deschisa si un buchet de asteptari.
Nu e bine sa investesti prea multe asteptari in orice ar fi sa le investesti.Desigur acest sfat vine la randul sau de la un brocher cam melancolic pe care l-am cunoscut la o cafea, intr-un bar singuratic in care duhnea a jazz de cel mai trist gen.Niciodata nu am fost prea intelept in investitii si sincer brocherul melancolic parea un pic cam beat de tristete asa ca adaug eu ceva in plus de la mine. Nu e bine sa investesti prea multe asteptari in orice ar fi sa le investesti, in afara de domnisoare misterioase care aduc cu ele sperante, dorinte si o mie de vise.
Marmota e de opinia ca vara e ca orice alt anotimp si nu prea le asociaza cu nimica aparte.
Dar parca berea curge mai usor pe gat, tigara se fumeaza mai lejer si pantalonii is mai largi vara daca o asociezi cu ceva special, un ideal sau visul unui om prost.