duminică, 5 iunie 2011
Incet dar sigur incep sa ajung la concluzia, sau mai bine zis sa fiu deacord cu afirmatia ca e mai bine sa fi prost si fericit decat citit si deprimat.Nu ma risc in a ma numi un geniu stresat ca as da spre aberatii.
Daca intradevar ar fi existat un Dumnezeu, atotstiutor si care sa se gandeasca la binele tau, ar fi inclus in forma anatomica al unui om un butonas pe ceafa,sau mai bine zis un volum al prostiei pe care fiecare ar putea sa si-l regleze dupa proprile nevoi la un moment anume.
Dar ca orice lucru in viata, adica prin faptul ca nimica nu e asa de usor precum pare, se pare ca e nevoie sa o iei pe drumul cel lung, sau cel putin sa gasesti o intersectie pe drumul zis, intre prostie si fericire.Probabil ca aicea intervine frumusetea vietii. It's not about the destination, it's about the journey.
